Nu. O regulă de acceptare prin eșantionare decide cum este clasificat un lot pe baza eșantioanelor inspectate; nu indică direct probabilitatea ca un utilizator individual să întâmpine o problemă.
Regula răspunde unei întrebări decizionale la nivelul lotului
Un plan de eșantionare pentru acceptare specifică, de regulă, modul în care sunt selectate unitățile, numărul celor examinate, ce este considerat defect și rezultatul care determină acceptarea sau respingerea unui lot. NIST Engineering Statistics Handbook explică faptul că scopul central este să se decidă dacă un lot este probabil acceptabil, nu să i se estimeze complet calitatea.
Prin urmare, regula produce o decizie în baza unor criterii definite. Acceptarea nu înseamnă că fiecare unitate a trecut inspecția, deoarece este posibil ca majoritatea unităților să nu fi fost inspectate. De asemenea, nu înseamnă că lotul nu conține defecte.
Probabilitatea pentru utilizator este o mărime diferită
Probabilitatea ca un utilizator să întâmpine o problemă depinde de mai mult decât de decizia de acceptare. Factorii relevanți pot include prevalența și distribuția reale ale unui anumit defect, unitatea care ajunge la utilizator, modul în care utilizatorul o folosește, condițiile de utilizare și modul în care este definită „problema”. O observație cosmetică, o defecțiune funcțională și o problemă care apare numai într-o anumită condiție de utilizare nu sunt rezultate interschimbabile.
Un număr de acceptare nu poate fi convertit direct într-o probabilitate pentru un utilizator individual decât dacă sunt disponibile un model statistic adecvat și datele de bază necesare. Chiar și atunci, ipotezele și incertitudinea ar trebui comunicate.
Cum trebuie interpretate corect cele două afirmații
O afirmație despre eșantionare ar trebui să identifice lotul, planul de eșantionare, definiția defectului, criteriul de acceptare și rezultatul observat al inspecției. O afirmație despre riscul pentru utilizator necesită dovezi separate, legate de rezultatul specific și de populația discutată. Una nu o poate înlocui pe cealaltă.
În consecință, un lot poate îndeplini regula sa de acceptare prin eșantionare, în timp ce rămâne un risc rezidual al produsului, iar un lot respins nu ne spune că fiecare unitate ar cauza o problemă utilizatorului. Fără planul relevant al lotului, criterii și rezultate ale inspecției, nu este justificată nicio concluzie specifică SEWARD.
Un lot acceptat garantează că o unitate cumpărată nu are niciun defect?
Nu. Acceptarea este o decizie la nivelul lotului, bazată pe eșantionul și criteriile definite, nu o inspecție sau o garanție a fiecărei unități individuale.